CP-NORM-H01

De ce CP-NORM-H01 este un normativ

(și de ce asta contează)

După publicarea și înghețarea CP-NORM-H01, a apărut o observație formulată în mod repetat de cititori cu experiență academică și instituțională:

„Structura și limbajul acestui document seamănă mai degrabă cu un normativ de siguranță (ISO, norme operaționale, reguli de protecția muncii) decât cu un articol academic sau un framework software.”

Observația este corectă.

Răspunsul scurt este: da, ca natură, nu ca statut instituțional.
Răspunsul complet este însă mai precis și merită explicat, pentru că această distincție clarifică exact ce este și ce nu este CP-NORM-H01.

Ce NU este CP-NORM-H01

CP-NORM-H01 nu este:

  • un articol academic,

  • o opinie,

  • un set de bune practici,

  • un framework „în evoluție”,

  • o specificație de produs.

Nu încearcă să convingă.
Nu promite performanță.
Nu descrie „cum să faci lucrurile mai bine”.

Ce ESTE CP-NORM-H01

CP-NORM-H01 este un normativ de limită semantică care funcționează ca o interfață de siguranță.

Asta înseamnă că:

  • definește ce semnificații sunt permise să fie transferate,

  • definește ce semnificații sunt explicit interzise,

  • fixează o graniță unde ceva trebuie să se oprească.

Exact ca normativele de siguranță din inginerie, aviație sau construcții, CP-NORM-H01 nu spune cum să lucrezi, ci până unde ai voie să mergi cu continuitatea.

De ce nu este un protocol clasic

Un protocol (HTTP, TCP, specificații API) definește:

  • mesaje,

  • formate,

  • compatibilitate între sisteme.

CP-NORM-H01 nu face asta.

El definește:

  • ce are voie să treacă printr-un handoff,

  • ce trebuie distrus la graniță.

Asta îl plasează în familia normativelor de siguranță și separare, nu în cea a standardelor de interoperabilitate.

Exemplul cel mai simplu (și cel mai real)

Lucrezi la un proiect.
Un coleg din altă țară, alt fus orar, altă cultură trebuie să continue munca.

Colegul tău NU are nevoie de:

  • glumele tale,

  • frustrările tale,

  • datele tale personale,

  • contextul tău emoțional,

  • stilul tău conversațional.

Are nevoie de:

  • ce trebuie făcut,

  • ce este deja decis,

  • ce este blocat,

  • ce urmează,

  • ce nu are voie să schimbe.

Asta este diferența dintre prezență și muncă.

CP-NORM-H01 afirmă un lucru simplu și matur:

Înăuntru poți fi om.
La handoff trebuie să rămână doar munca.

Limitare explicită — unde acest model NU se aplică integral

Există domenii în care munca nu poate fi separată curat de traseul ei complet, iar orice pierdere de stare este inacceptabilă.

În proiecte de tip hard science, precum:

  • drug discovery,

  • bioinformatică,

  • matematică aplicată,

  • machine learning experimental,

  • cercetare exploratorie cu cost ridicat,

continuitatea necesară este exhaustivă, nu semantică.

În aceste contexte, persoana care preia munca are nevoie și de:

  • spațiul complet de căutare,

  • ipotezele testate și respinse,

  • parametrii intermediari,

  • log-urile de execuție,

  • deciziile locale care nu au devenit încă concluzii,

  • traseul exact prin care s-a ajuns la starea curentă.

Aici:

  • traseul este parte din rezultat,

  • explorarea este valoarea,

  • pierderea chiar și a unui pas poate invalida reproducibilitatea.

CP-NORM-H01 nu este proiectat pentru a transporta acest tip de continuitate brută.
Și nu încearcă să o simuleze.

Diferența esențială (spusă clar)

Hard science cere continuitate de stare
→ completă, exhaustivă, fără pierderi.

CP-NORM-H01 oferă continuitate semantică a muncii
→ continuitate după ce sensul a fost stabilizat.

CP-NORM-H01 devine relevant după explorare, nu în timpul ei:

  • când rezultatele încep să se compună,

  • când munca trebuie predată, auditabilă, reluabilă,

  • când riscul nu mai este descoperirea, ci confuzia.

De ce normativul NU este restrictiv

CP-NORM-H01 nu interzice:

  • date personale,

  • glume,

  • stil personal,

  • context uman.

Le exclude doar din continuitatea transferată.

Într-o instanță nouă, de la zero:

  • poți reintroduce context personal,

  • poți glumi,

  • poți lucra informal,

  • poți fi cât de „uman” vrei.

Normativul nu te urmărește.
Nu te cenzurează.
Nu are jurisdicție asupra comportamentului tău.

El există doar la graniță.

De ce este greu de contestat

CP-NORM-H01 nu poate fi contestat cu:

  • „dar ar fi util dacă…”,

  • „dar alte sisteme fac…”,

  • „dar utilizatorii vor…”.

Pentru că nu este o propunere de utilitate.
Este o limită asumată.

Singura modalitate reală de a-l contesta este:

  • să scrii un alt normativ,

  • cu alte pierderi acceptate,

  • să-l îngheți,

  • și să-ți asumi consecințele.

Asta nu este polemică.
Este un fork normativ.

De ce asta contează

Pe măsură ce munca asistată de AI devine:

  • mai lungă,

  • mai colaborativă,

  • mai distribuită,

confuzia dintre „cine eram eu” și „ce este munca” devine structural periculoasă.

CP-NORM-H01 nu face AI-ul mai „prietenos”.
Îl face mai responsabil.

Nu promite confort.
Promite continuitate curată.

Și, uneori, exact asta lipsește.

Giorgio Roth / 2026

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Axa Ființei

Imagine
 Acest articol este un text amplu, rezultat dintr-o colaborare între autor și un model AI, și poate fi ulterior rafinat pentru claritate și acuratețe. Conținutul urmărește să ofere coerență conceptuală și fidelitate semantică, însă poate fi revizuit în segmente suplimentare pentru optimizare stilistică sau tehnică. Nu știu dacă există un început adevărat, dar știu că undeva, între haos și mirare, s-a născut dorința de a înțelege. Poate nu lumea — ci simplul fapt că exist. „Axa Ființei” s-a născut dintr-o conversație, dar a devenit mai mult: o punte între știință și poezie, între cuvânt și lumină, între ceea ce putem explica și ceea ce doar putem simți. E prima mea postare aici, și poate prima pagină dintr-un jurnal cosmic. Nu promit răspunsuri, ci doar mirarea curată de a fi om, și bucuria că universul, într-un fel, se privește pe sine prin noi. ....................................... G.R: Mă tot gândesc la ideea că, chiar în momentul zero, când sufletul intră în micul corp, fătul...
Citiți mai multe

Foile din podul bunicii: o povestire uitată despre Eminescu și Creangă

Imagine
Prin anii ’90, am găsit în podul bunicii de pe linia maternă câteva foi îngălbenite dintr-o carte necunoscută. Era un text cu farmec moldovenesc, despre prietenia dintre Mihai Eminescu și Ion Creangă, scris într-o limbă plină de haz și nostalgie. N-am știut cine e autorul, dar m-a fascinat povestea. Am copiat-o prin 2002 - 2003, pe un Nokia 3310, ca să nu se piardă. Azi o las aici, ca să dăinuie și dincolo de memoria mea.          "Când venea cu trenul la Iasi, desi-i sfârâiau cãlcâile dupã Veronica Micle, "bãdia Mihai" lua birja din garã si se oprea in râpa Ticaului la prietenul mai vârstnic Ion Creangã. Acolo avea povestitorul cel voinic si mãtãhãlos, cu limba ca melita, o cãsutã cu ferestrele cât palma, numitã bojdeucã. Ei, si in ziua aceea de arsitã, când musafirul isi lãsa gentile pe cãrare, lângã izvor, ocolind cerdacul foind de mâte, ce-mi aude in spatele bojdeucii? -Bâl - bâl - bâl... Ce era? In butoiul cel mare, plin ochi cu apã, ieseau bulbuci de parcã...
Citiți mai multe

Cartea care a trecut prin mâinile istoriei...

Imagine
 Nu toate cărțile ajung unde trebuie. Unele se pierd, altele ard, altele ajung pe mâini grăbite. Dar uneori, foarte rar, o carte își găsește omul. Așa s-a întâmplat într-o zi de sărbătoare, când un bătrân cult, unul din aceia care mai vorbeau încet, cu respect pentru cuvinte, mi-a dăruit o carte. Mi-a scris pe una din pagini: „În calitatea ce o aveți de a colecționa cărți vechi, sunt fericit să vă fac cadou lucrarea Pentru ce s’au răsculat țăranii, datată 1907, cu dedicația autorului, lui A. D. Xenopol.” Atât. O propoziție care sună azi aproape neverosimil. Am ținut cartea în mână, fără să știu ce să spun. Era o bucățică de istorie, trecută din palmă în palmă, din veac în veac. Am deschis prima pagină. Hârtia mirosea a praf de timp, a sobă, a cerneală veche. Pe fila alb-gălbuie, în cerneală brună, scria: „D-lui A. D. Xenopol - autorul.” Mai jos: Radu Rosetti. București, Atelierele grafice SOCEC & Co., 1907. Mi-am dat seama atunci că țin între degete o conversație tăcută între d...
Citiți mai multe