Arhitectura ContinuumPort: 5 principii cheie

 1. Separarea nivelurilor
ContinuumPort separă strict transportul semantic de reconstrucția contextului. Reprezentarea și execuția nu se amestecă. Rezultatul este un protocol curat, auditabil și sigur.

2. Reprezentare semantică minimă
CP-Core transportă doar esența: intenție, stare, obiective și raționamente cheie. Nu mută istorice brute sau conversații complete. Aplicăm principiul „40/100”: suficient pentru continuitate reală, fără promisiuni false de fidelitate totală.

3. Independență față de model
ContinuumKey este complet agnostic față de model, furnizor sau infrastructură. Permite transfer autentic între GPT, Claude, Grok, Ollama, modele locale sau viitoare, fără dependențe și fără lock-in.

4. Regenerare adaptivă
Reconstrucția contextului este realizată de un motor separat (Regen Engine). Acesta poate fi optimizat per model, per performanță sau per preferințele utilizatorului și poate evolua independent de CP-Core.

5. Deschidere și sustenabilitate
CP-Core (format, schemă, validare) rămâne open-source (MIT) și gratuit. Mecanismele avansate de regenerare pot fi comerciale, permițând sustenabilitate economică fără a compromite standardul deschis.

................................................................................

1. ContinuumPort permite unui AI să-și „amintească” ce era important atunci când este mutat dintr-un sistem în altul.

2. Nu mută conversații întregi, ci doar ideile esențiale: ce voia să facă, unde a rămas și ce conta cu adevărat.

3. Funcționează cu orice AI, indiferent de firmă, aplicație sau calculator.

4. Fiecare AI își reconstruiește singur contextul, în felul lui, pornind de la aceleași informații de bază.

5. Partea fundamentală este liberă și deschisă, iar componentele avansate pot fi dezvoltate și susținute comercial.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Axa Ființei

Imagine
 Acest articol este un text amplu, rezultat dintr-o colaborare între autor și un model AI, și poate fi ulterior rafinat pentru claritate și acuratețe. Conținutul urmărește să ofere coerență conceptuală și fidelitate semantică, însă poate fi revizuit în segmente suplimentare pentru optimizare stilistică sau tehnică. Nu știu dacă există un început adevărat, dar știu că undeva, între haos și mirare, s-a născut dorința de a înțelege. Poate nu lumea — ci simplul fapt că exist. „Axa Ființei” s-a născut dintr-o conversație, dar a devenit mai mult: o punte între știință și poezie, între cuvânt și lumină, între ceea ce putem explica și ceea ce doar putem simți. E prima mea postare aici, și poate prima pagină dintr-un jurnal cosmic. Nu promit răspunsuri, ci doar mirarea curată de a fi om, și bucuria că universul, într-un fel, se privește pe sine prin noi. ....................................... G.R: Mă tot gândesc la ideea că, chiar în momentul zero, când sufletul intră în micul corp, fătul...
Citiți mai multe

Foile din podul bunicii: o povestire uitată despre Eminescu și Creangă

Imagine
Prin anii ’90, am găsit în podul bunicii de pe linia maternă câteva foi îngălbenite dintr-o carte necunoscută. Era un text cu farmec moldovenesc, despre prietenia dintre Mihai Eminescu și Ion Creangă, scris într-o limbă plină de haz și nostalgie. N-am știut cine e autorul, dar m-a fascinat povestea. Am copiat-o prin 2002 - 2003, pe un Nokia 3310, ca să nu se piardă. Azi o las aici, ca să dăinuie și dincolo de memoria mea.          "Când venea cu trenul la Iasi, desi-i sfârâiau cãlcâile dupã Veronica Micle, "bãdia Mihai" lua birja din garã si se oprea in râpa Ticaului la prietenul mai vârstnic Ion Creangã. Acolo avea povestitorul cel voinic si mãtãhãlos, cu limba ca melita, o cãsutã cu ferestrele cât palma, numitã bojdeucã. Ei, si in ziua aceea de arsitã, când musafirul isi lãsa gentile pe cãrare, lângã izvor, ocolind cerdacul foind de mâte, ce-mi aude in spatele bojdeucii? -Bâl - bâl - bâl... Ce era? In butoiul cel mare, plin ochi cu apã, ieseau bulbuci de parcã...
Citiți mai multe

Cartea care a trecut prin mâinile istoriei...

Imagine
 Nu toate cărțile ajung unde trebuie. Unele se pierd, altele ard, altele ajung pe mâini grăbite. Dar uneori, foarte rar, o carte își găsește omul. Așa s-a întâmplat într-o zi de sărbătoare, când un bătrân cult, unul din aceia care mai vorbeau încet, cu respect pentru cuvinte, mi-a dăruit o carte. Mi-a scris pe una din pagini: „În calitatea ce o aveți de a colecționa cărți vechi, sunt fericit să vă fac cadou lucrarea Pentru ce s’au răsculat țăranii, datată 1907, cu dedicația autorului, lui A. D. Xenopol.” Atât. O propoziție care sună azi aproape neverosimil. Am ținut cartea în mână, fără să știu ce să spun. Era o bucățică de istorie, trecută din palmă în palmă, din veac în veac. Am deschis prima pagină. Hârtia mirosea a praf de timp, a sobă, a cerneală veche. Pe fila alb-gălbuie, în cerneală brună, scria: „D-lui A. D. Xenopol - autorul.” Mai jos: Radu Rosetti. București, Atelierele grafice SOCEC & Co., 1907. Mi-am dat seama atunci că țin între degete o conversație tăcută între d...
Citiți mai multe