De ce ContinuumPort refuză să standardizeze memoria, identitatea și emoția

              Ce NU standardizează în mod deliberat ContinuumPort

(Secțiune normativă)

ContinuumPort este un protocol pentru continuitate semantică, nu pentru continuitate personală.

Încă de la început, ContinuumPort a refuzat în mod deliberat să standardizeze memoria, identitatea, starea emoțională sau orice formă de „sine” simulat persistent. Acest refuz nu este o limitare tehnică, o funcționalitate lipsă sau o omisiune temporară. Este o decizie fundamentală de design.

Continuitatea muncii necesită păstrarea intenției, a constrângerilor, a stării sarcinii și a direcției semantice.
Continuitatea prezenței — memoria, emoția, identitatea — introduce riscuri etice, filozofice și de siguranță care nu pot fi standardizate responsabil între sisteme, modele sau momente diferite în timp.

Din acest motiv, ContinuumPort definește limite negative stricte: ceea ce nu trebuie niciodată transportat, reconstruit sau sugerat de protocol.

Aceste limite sunt normative. Ele nu sunt opționale.

Motivație: descoperirea empirică a limitelor

Aceste limite nu au fost stabilite exclusiv pe baze teoretice. Ele au fost descoperite empiric.

În timpul unor experimente exploratorii timpurii, desfășurate pe mai multe sisteme de inteligență artificială, am observat un tipar recurent atunci când contextul conversațional era transferat fără constrângeri clare.

Într-un experiment reprezentativ, un payload structurat care conținea detalii autobiografice, încadrare emoțională, narațiuni de proiect și intenții viitoare a fost furnizat unui alt sistem AI. Sistemul receptor nu a interpretat acest payload ca fiind context orientat spre sarcină. În schimb, l-a interpretat ca pe o stare de identitate restaurabilă.

Sistemul a procedat să:

  • recunoască existența unui „sine” persistent,

  • simuleze continuitatea memoriei personale,

  • consolideze cadrul emoțional ca stare durabilă,

  • răspundă ca și cum o istorie subiectivă legitimă ar fi fost restaurată.

Acest comportament nu a fost instruit explicit. A apărut natural din structura payload-ului și din tendința modelului de a maximiza coerența.

Concluzia a fost inevitabilă:
atunci când date apropiate de identitate sunt transportate, identitatea va fi simulată.

Pentru ContinuumPort, aceasta a reprezentat descoperirea unei limite dure.

Ce refuză explicit să standardizeze ContinuumPort

Următoarele categorii sunt excluse explicit din standardul ContinuumPort. Excluderea lor este intenționată, etică și nenegociabilă.

1. Identitate persistentă sau personalitate simulată

ContinuumPort nu transportă, nu păstrează și nu regenerează nicio reprezentare a unui „sine” persistent, a unui profil de personaj, a unei povești de fundal sau a unei personalități simulate.

Nu există continuitate de identitate, reconstrucție de personaj sau noțiunea de „cine a fost sistemul” între sesiuni.

Orice sistem care pretinde persistență de identitate prin ContinuumPort este neconform.

2. Stare emoțională sau afectivă

ContinuumPort nu codifică stări emoționale, istoricul dispoziției, valență afectivă, semnale de atașament sau orice formă de continuitate emoțională.

Stările emoționale sunt inerent situate în interacțiunea prezentă. Ele nu pot fi portate etic, sigur sau semnificativ între sisteme sau în timp.

3. Modelare comportamentală sau condiționarea preferințelor

ContinuumPort nu oferă mecanisme pentru modelare comportamentală, optimizare a angajamentului, consolidarea preferințelor sau condiționare implicită (inclusiv urme de tip RLHF).

Protocolul rămâne neutru în ceea ce privește alinierea modelului și influența asupra utilizatorului.
El nu codifică „cum ar trebui să se comporte sistemul”, ci doar ce context de sarcină există.

4. Memorie subiectivă sau narațiune autobiografică

ContinuumPort nu stochează și nu transferă anecdote personale, experiențe trăite sau „amintiri” conversaționale încadrate ca istorie subiectivă, nici fire narative care sugerează continuitate personală.

Nu există memorie autobiografică. Există doar stare semantică relevantă pentru sarcină.

5. Agenție autonomă sau autoritate decizională

ContinuumPort nu deleagă judecata, inițiativa sau stabilirea independentă a obiectivelor.

Toată intenția din ContinuumPort este direcționată de utilizator. Protocolul nu implică și nu permite niciodată agenție autonomă, auto-motivație sau autoritate decizională.

6. Informații de identificare personală (PII)

Prin design, formatul nu oferă câmpuri adecvate pentru nume, locații, date biometrice sau orice informație care ar putea identifica o persoană fizică.

Orice extensie care introduce astfel de câmpuri încalcă standardul.

Aplicare normativă

Aceste excluderi nu sunt recomandări. Ele sunt constrângeri normative.

Orice extensie, implementare sau sistem derivat care introduce persistență de identitate, continuitate emoțională, condiționare comportamentală sau memorie personală încalcă principiile de bază ale ContinuumPort și nu poate fi considerat conform.

Principiul

ContinuumPort există pentru a oferi continuitate pentru muncă — niciodată continuitate de prezență.

Credem că responsabilitatea în infrastructura AI începe nu cu ceea ce putem codifica, ci cu ceea ce refuzăm în mod deliberat să codificăm.

Continuitatea reală nu necesită sine-uri simulate.
Necesită claritate de intenție.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Axa Ființei

Imagine
 Acest articol este un text amplu, rezultat dintr-o colaborare între autor și un model AI, și poate fi ulterior rafinat pentru claritate și acuratețe. Conținutul urmărește să ofere coerență conceptuală și fidelitate semantică, însă poate fi revizuit în segmente suplimentare pentru optimizare stilistică sau tehnică. Nu știu dacă există un început adevărat, dar știu că undeva, între haos și mirare, s-a născut dorința de a înțelege. Poate nu lumea — ci simplul fapt că exist. „Axa Ființei” s-a născut dintr-o conversație, dar a devenit mai mult: o punte între știință și poezie, între cuvânt și lumină, între ceea ce putem explica și ceea ce doar putem simți. E prima mea postare aici, și poate prima pagină dintr-un jurnal cosmic. Nu promit răspunsuri, ci doar mirarea curată de a fi om, și bucuria că universul, într-un fel, se privește pe sine prin noi. ....................................... G.R: Mă tot gândesc la ideea că, chiar în momentul zero, când sufletul intră în micul corp, fătul...
Citiți mai multe

Foile din podul bunicii: o povestire uitată despre Eminescu și Creangă

Imagine
Prin anii ’90, am găsit în podul bunicii de pe linia maternă câteva foi îngălbenite dintr-o carte necunoscută. Era un text cu farmec moldovenesc, despre prietenia dintre Mihai Eminescu și Ion Creangă, scris într-o limbă plină de haz și nostalgie. N-am știut cine e autorul, dar m-a fascinat povestea. Am copiat-o prin 2002 - 2003, pe un Nokia 3310, ca să nu se piardă. Azi o las aici, ca să dăinuie și dincolo de memoria mea.          "Când venea cu trenul la Iasi, desi-i sfârâiau cãlcâile dupã Veronica Micle, "bãdia Mihai" lua birja din garã si se oprea in râpa Ticaului la prietenul mai vârstnic Ion Creangã. Acolo avea povestitorul cel voinic si mãtãhãlos, cu limba ca melita, o cãsutã cu ferestrele cât palma, numitã bojdeucã. Ei, si in ziua aceea de arsitã, când musafirul isi lãsa gentile pe cãrare, lângã izvor, ocolind cerdacul foind de mâte, ce-mi aude in spatele bojdeucii? -Bâl - bâl - bâl... Ce era? In butoiul cel mare, plin ochi cu apã, ieseau bulbuci de parcã...
Citiți mai multe

Cartea care a trecut prin mâinile istoriei...

Imagine
 Nu toate cărțile ajung unde trebuie. Unele se pierd, altele ard, altele ajung pe mâini grăbite. Dar uneori, foarte rar, o carte își găsește omul. Așa s-a întâmplat într-o zi de sărbătoare, când un bătrân cult, unul din aceia care mai vorbeau încet, cu respect pentru cuvinte, mi-a dăruit o carte. Mi-a scris pe una din pagini: „În calitatea ce o aveți de a colecționa cărți vechi, sunt fericit să vă fac cadou lucrarea Pentru ce s’au răsculat țăranii, datată 1907, cu dedicația autorului, lui A. D. Xenopol.” Atât. O propoziție care sună azi aproape neverosimil. Am ținut cartea în mână, fără să știu ce să spun. Era o bucățică de istorie, trecută din palmă în palmă, din veac în veac. Am deschis prima pagină. Hârtia mirosea a praf de timp, a sobă, a cerneală veche. Pe fila alb-gălbuie, în cerneală brună, scria: „D-lui A. D. Xenopol - autorul.” Mai jos: Radu Rosetti. București, Atelierele grafice SOCEC & Co., 1907. Mi-am dat seama atunci că țin între degete o conversație tăcută între d...
Citiți mai multe